Această sărbătoare, denumită și Paștele Rohmanilor sau Mătcălăul, are loc
în lunea de după Duminica Tomii, la opt zile după Duminica Sfintei Învieri.
În tradițiile noastre, Blajinii sunt cunoscuți și sub denumirea Rohmani. Potrivit
unor vechi scrieri, aceasta vine din limba tracă, de la Zeind-Roymenos (Sfântul
Luminos), nume dat Cavalerului Trac, o zeitate cunoscută în antichitatea
dobrogeană, olteneasca și transilvană. Mătcălău vine de la patronul fetelor
care, în această zi, se prind „mătcuțe”, adică surate, surori de cruce.
Se spune că Blajinii fac parte dintre oamenii primordiali și trăiesc pe
Ostroavele Albe ale Apei Sâmbetei, râul mitic aflat la hotarul dintre cele două
lumi.
Preocuparea lor este postul și rugăciunea pentru cei vii. Pentru că, deși
virtuoși, nu știu să calculeze când sunt Sfintele Paști, creștinii le vestesc
această bucurie în prima luni după Săptămâna Luminată. Astfel, fetele „fecioare”
și femeile „iertate” le trimit coji de ouă pe apă, vestind, în acest fel, Sfânta Înviere.
Crezându-se că acum se întorc sufletele celor adormiți pentru a se ospăta, în
unele zone etnografice, oamenii merg la cimitire, pun flori pe mormintele celor
dragi și dau ouă roșii, miel, vin, pască și cozonac de pomană.
De asemenea, unii credincioși aduc preotul la morminte pentru a citi
pomelnicul celor adormiți, știuți și neștiuți, dar, în alte zone, pentru că
Biserica nu are menționată nicăieri o rânduială specifică acestei slujbe,
obiceiul nu este ținut.
Blajinii sunt considerați stâlpii pământului și se crede că, fără ei,
pământul s-ar scufunda în haos.
Maria Golban Şomlea
- Specialist în Comunicare Interculturală -
